Incep prin a-mi cere scuze fata de pomul pe care am facut. Jur ca asa a fost sa fie dar in mintea mea el nu era un pom si asta se datoreaza orasului minunat si a oamenilor care traiesc in el.
Plec eu de la munca grabit sa ajung la examen, si pe bune, chiar m-am intors din drum sa mai trec o data pe la buda. Am baut cam multe lichide, si am fost precoc de…. sa nu ma pis pe mine pe drum. Bai mi-a fost gura aurita, eu pana la facultate fac aproape 2 ore de la munca, de la Otopeni pana in Militari…. cale lunga…. si nici nu trec de Sofitel ca incepe calvarul, mai exact dusmanul mic, adica pipilica, vrea afara .
Si sa revenim la blonda,
O blonduta cu botic si cu ochelari de soare portocalii ce conducea un bmw’u, cu boticul ei aproape lipit de volan pe dealul Academiei si din cauza careia eu era sa ma pis pe mine. Da, faceam pe mine intr-un mod groaznic eram transpirat vedeam verde explodam, si nu m-a lasat nici sa moara sa ma bag si eu un pic mai in fata sa trec de intersectia aia sa opresc undeva sa ma pis. Asa ca… am fost nevoit sa trag pe stanga mai mult ca pe dreapta nu aveam cum, exact acolo in fata statuii ridicata eroilor.
Si cu statuia in spatele meu am facut pe saracul copac. Tin sa o anunt pe aceasta cale pe simpatica blondutza ca in acele momente intime imi imaginam acel copac fiind ea si zeci de oameni imi admirau zambetul tamp satisfacut. Sper sa o patesti si tu, sa te vad pe tine cum te pisi in fata statuii… te tine?
P.S.
Daca tii buzele tzuguiate in halul ala, mie personal, imi dai impresia ca ai avea herpes, nici decum sa imi pari mai atragatoare
P.P.S.
Pt ca sunt sigur ca sansele acestei blondutze sa citesca blogul meu sunt nule, am apelat si aici. Foarte buna ideea
Hai pa,
